Acasă » Articole » Poezie » Sonet

***
de Cezar C. Viziniuck
/avatar/46/889964.jpg
***
 
Cezar C. Viziniuck
 
Singur îmi ascult unghiile și mă întreb de mine
Că un cerșetor la poarta unei cărți încă nescrisă
Dacă aș spune că sunt singur și doare. Iluzie ucisă.
Nu as mai avea nici singurătatea nici suspine.
 
Pasărea nu se prăbușește în umbra ei dacă nu zboară
Nici praștia copilărie nu o poate ucide când tace
Nu. Nu mă voi ascunde pe veci sub carapace
Voi ieși. Te voi iubi și mai mult că astă vară.
 
Cu mâna mea de schiop te-am întrebat devreme
Despre iubirile pe care le-am pierdut pe rând
Și știu suflete, că am luptat si fizic și-n gând.
Nu se mai întorc, intorsule suflet, nu geme.
 
Nu se mai întorc vremurile-n care cojeai cu mana cerul
Când lucrurile nu trebuiau explicate, umplute cu sens
Acum cerul e inserat de ciori, și negrul e dens
Nu mai căuta, femeia, iubirea, e însuși misterul.
Categorie: Sonet | Adăugat de: redactialeviathan (2019-01-16) | Autor: Cezar C. Viziniuck
Vizualizări: 36 | Tag-uri: Cezar C. Viziniuck | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Intrări de același autor:
avatar