Acasă » Articole » Critică » Recenzii

Fata cu pantofi roșii - lupta sinelui cu lumea
de Cezar C. Viziniuck
/avatar/46/889964.jpg
 
Nuvela Fata cu pantofi roșii apărută la Editura Papirus Media, 2018, a Claudiei Mitră ne duce în lumea unei femei care se afla în căutarea unei liniști interioare, a unei libertăți a sufletului.
Analizând într-o oarecare măsură titlul nuvelei, pantofii îi putem asocia cu a merge iar roșu este culoarea pasiunii. Să ne oprim un pic asupra pantofilor care în diferite culturi au anumite semnificație. Mă voi opri doar asupra culturii europene din vechime când pantofii erau purtați drept amulete, purtătoare de noroc sau celor a basmelor românești când eroii uzau câteva perechi pentru a-și găsi cumva dragostea. Să fie oare vorba de căutarea unei iubiri supreme, ținând cont de culoarea pantofilor, roșii, iar potrivit psihologilor, culoarea roșie incită si stârnește pasiuni, puternice emoții, atât pozitive, cât și negative. Este culoarea lui Cupidon si a diavolului, a dragostei pătimașe si a războiului, a seducției si violenței, a sângelui și a focului? Cert este că eroina nuvelei, Cezara, nu se simte in largul ei, așa că preferă să evadeze din rutina zilnică și să se regăsească pe sine.
Pe parcursul istorioarei, o revedem pe eroină întorcând-se cu gândul la anii copilăriei când, precum orice copil, curios din fire, pune întrebări, întrebări la care, probabil, încă le mai caută un răspuns: „Nană, învaţă-mă ceva despre oameni.
-Ce-ţi veni, copilă? Ia, fuguţa la joacă ori ţi s-a făcut de niscai treabă. Dacă-i pe aşa , îndată îţi găsesc ceva de lucru. Nu te încrunta! Eu nu-mi văd capul de griji şi tu…
-Ai spus că pot să-ţi cer orice.
Nana se opri o clipă din ale ei, şi abordând un aer grav, așteptă.
-Hai, Nană, te rog eu mult.
-Mă rogi tu, dar degeaba. N-am ce să te învăţ. Nu m-am priceput niciodată la oameni, mai spuse, şi intră grăbită în casă.
Cum vine asta că nu s-a priceput niciodată la oameni? Nu înţelegea şi pace. Nana îi dădea mereu cele mai bune sfaturi şi dintr-o dată se declarase complet neştiutoare. Nu, asta nu putea s-o creadă.”
Regăsirea locurilor natale și întâlnirea cu tânărul Ștefan, acum bărbat în toată firea, Atelierul, locul acela încărcat de o energie puternică și a persoanelor ce cândva au făcut parte din viața Cezarei îi readuce starea de libertate a copilăriei.
Cartea, în general, oscilează între un trecut frumos, cel al copilăriei alături de Nana și un prezent gri spre un viitor al ei și numai al ei alături de ceea ce găsise deja în căutarea ei, a libertății absolute, a unei flăcări mici pe care urma să o întrețină, să o mărească.
Deși nuvela nu este una romantică, ea este totuși încărcată de o căutare a iubirii, a romantismului, văzut altfel, dintr-o altă prismă, din ceea a libertății de a iubi și de a se simți iubit: „Într-o lume sufocantă şi gri , tu vei fi gura mea de oxigen...” Această ultimă frază, denotă trecutul, prezentul și viitorul unei persoane încarcerate in idei, în păreri și concluzii ce nu-i aparțin, evadată înspre o lume creată prin propriile concepții. Cartea tratează în general psihologia omului în postura de prizonier al „gurii lumii” al unei „moralități” impuse și nu simțite
Las cititorul să exploreze frământările și stările sufletești ale eroinei. Cezara fiind de fapt femeia neînțeleasă, neîmplinită.
Categorie: Recenzii | Adăugat de: redactialeviathan (2018-11-23) | Autor: Cezar C. Viziniuck
Vizualizări: 36 | Tag-uri: Cezar C. Viziniuck | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Intrări de același autor:
avatar