Acasă » FAQ » Georg Trakl

Die Männlein, Weiblein, traurige Gesellen,
Sie streuen heute Blumen blau und rot
Auf ihre Grüfte, die sich zag erhellen.
Sie tun wie arme Puppen vor dem Tod.
 
O! wie sie hier voll Angst und Demut scheinen,
Wie Schatten hinter schwarzen Büschen stehn.
Im Herbstwind klagt der Ungebornen Weinen,
Auch sieht man Lichter in die Irre gehn.
 
Das Seufzen Liebender haucht in Gezweigen
Und dort verwest die Mutter mit dem Kind.
Unwirklich scheinet der Lebendigen Reigen
Und wunderlich zerstreut im Abendwind.
 
Ihr Leben ist so wirr, voll trüber Plagen.
Erbarm' dich Gott der Frauen Höll' und Qual,
Und dieser hoffnungslosen Todesklagen.
Einsame wandeln still im Sternensaal
Adăugat de: Georg Trakl (redactialeviathan)

Ogoru-i alb și-n rece-extaz,
Imens și singur ceru-n slavă.
Ies vânătorii din dumbravă.
Stăncuțe zboară peste iaz.

O pace negre vârfuri țin.
Foc arde în colibe sparte.
Rar sună-o sanie departe
Și luna sură urcă lin.

Rănită-o fiară zace-n drum 
Și umblă corbi în șanț cu sânge.
Înalt și galben stuf se frânge.
Un pas în crângul gol, ger, fum.

Traducere Mihail Nemeș
Adăugat de: Georg Trakl (redactialeviathan)

Ah, la locura de la gran ciudad cuando al anochecer,
junto a los negros muros, se levantan los árboles deformes
y a través de la máscara de plata se asoma el genio del mal;
la luz con látigos que atraen ahuyenta pétrea noche.
Oh, el hundido repique de las campanas del crepúsculo.
 
Ramera que entre escalofríos alumbra una criatura
muerta. La ira de Dios con rabia azota la frente de los poseídos,
epidemia purpúrea, hambre que rompe verdes ojos.
Ah, la odiosa carcajada del oro.
 
Pero una humanidad más silenciosa sangra en oscura cueva
forjando con metales duros el rostro redentor.

Versión de Helmut Pfeiffer
Adăugat de: Georg Trakl (redactialeviathan)

Zăpadă neagră, de pe acoperiș curgând;
Se-nmoaie-un deget roșu-n fruntea-ți, și-n sihastre
Odăi cad lin zăpezi etern albastre
Ce pentru-amanți oglinzi defuncte sunt.
În mari bucăți se sparge capul, cugetând
La umbre în oglindă de zăpezi albastre,
La zâmbet rece-al moartei copilandre.
În miros de garoafe plânge-al serii vânt.
Adăugat de: Georg Trakl (redactialeviathan)