Acasă » FAQ » Lucian Alecsa

Nebunul îşi spală zilnic cămaşa de forţă
cu periuţa de dinţi din dotare
precum răcanul buda
sub privirile gingaşe ale superiorilor
ambii siliţi de insomnie
nebunul este surghiunit într-o coajă de vis
metalică şi plină cu ţinte de aur
haleşte în neştire pilitură de nervi oxidaţi
într-o totală euforie
i-au explodat gingiile
au dat buzna iarăşi dinţii de lapte
îşi pensează barba c-un cleşte steril
de teamă să nu-şi infecteze fanteziile
soldatul e un sâmbure de piersică
sub talpa generalului
sufletu-i asemenea unei proteze de porţelan
clămpănene sub jetul înjurăturilor
caporalul îl loveşte cu bombeul peste meclă
aducîndu-i aminte c-a lăsat acasă o fată borţoasă
i s-a deschis corespondenţa
i s-a pârjolit intimitatea
ambii îşi trasează lângă ferestre stoluri de păsărele
gălăgioase şi viu colorate
aşa, doar să le ţină de urât şi să aibă cu cine conversa!
peste rafturile de amintiri ale nebunului
suflă crivăţul în draci
cuvintele ploşniţă plesnesc ca arse
hărmălaie mare în plămânii medicului de gardă
în schimb
în bârlogul sentimentelor cazone
se culcuşesc tot felul de mândre
care de care mai despuiată
soldatul face instrucţie cu ele
cât e somnul de lung
până ce sufletul i se face leoarcă de transpiraţie
şterge grăsimea de pe gamelă cu emoţiile lor neclăite
ochii-i colindă hai-hui
printre grenade, îngeri şi minijupe
seară de seară
umbrele celor doihoresc şi joacă ţonţoroiu'
sub streaşina aceluiaşi ospiciu
administrat de mine.
 
Adăugat de: Redactia (redactialeviathan)

Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câţiva nori zmeurici şi jucăuşi
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi şi-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
şi prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colţul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
şi câteva gânduri
uitate la presat printre vaite
scheunau de mama focului
un miel plăpând şi foarte viu
îşi trece limba ca un pămătuf
prin axa vieţii lui
saliva caldă îi arde şi ultimul cuvânt
trântit şi el cu sensul de asfalt
în ochiu-i drept
deja făcuse ou o prepeliţă
iar pleoapa lui catifelată
salva la zeci de kilometri
un zbor de fluture albastru
/ viciul de-a însufleţi un oftat
i-a fost fatal
un bob de salivă cât o ureche de ac
i-a pătruns pe neaşteptate
în miezul ultimului cuvânt
dându-l pentru totdeauna afară din fire
deasupra plămânilor
mii de dihănii
îi ronţăiau ultimii atomi de oxigen
stilizaţi pe undeva prin alveole
despre inimă ce să vă mai spun
zăcea carbonizată la periferia buncărului
dezmierdată de-un şoim
într-un miros insuportabil de putregai
drumuri în dreapta / drumuri în stânga
blidele iadului erau într-o poftă nebună
supa cu ceapă roşie de apă era în clocot
mai lipsea cel de-al doilea fel.
 
Adăugat de: Redactia (redactialeviathan)

Mi-am adunat cele trebuincioase
Zicându-mi
Că moartea o să-mi dea un răgaz
Să număr firele de nisip din ochii mării
m-am urcat pe un val cu spumă albastră
cu picioarele adâncite în mine
să nu-mi ud tălpile
nu ştiam de unde să încep numărătoarea
aşa că m-am aruncat în primul vârtej
şi-am dat peste un albatros
ce încerca să-şi ia zborul spre adâncuri
în loc de nisip am dat peste mii de ochi
ce mă priveau miraţi
spre seară priveam la trupul meu mort
ce încerca să ajungă la mal
 
Adăugat de: Redactia (redactialeviathan)