Acasă » FAQ » Nis Petersen

În aer se-ntâlniră doi fluturi aurii
Și opt aripi de aur îi poartâ-acum spre zare.
Un șoricel, un altul găsi ca el, tot gri
Și-amarnic li-i nesațul, dar naiba ne-o feri -
De-i mult prea dulce viața, prea scurtă ni se pare.


Fecioara funigeii-și țesea și, ca-ntr-un zbor
De ploaie, ițe scumpe-i cădeau lângă picioare.
Se alintau pe-o creangă doi ciufi cu-atâta dor
Că iute-un cuc le spuse „noroc” amânduror -
Un cuib plin de gingașe făpturi cu aripioare.


Mixandre și-anemone creșteau în soare iar
Și din pământ măcrișul la viață răsărise.
Milioane de flori-fete își înălțau în dar
Și-și trimeteau sărutul de-arome și nectar
La flori-băieți cu zâmbet de-nmiresmate vise.


Căci era primăvară și, de nestăvilit,
Cu furie imboldul solar suia în toate,
Iar pe-un tăpșan de iarbă în raze-nvăluit,
Sta potcovarul. Draga-i, cu sânu-abia-mplinit,
Cosea de zor cămașa odraslei așteptate.


Traducere Tașcu Gheorghiu

 
Adăugat de: Redactia (redactialeviathan)