Acasă » FAQ » Ole Sarvig

Strania, vechea vilă a tristeții mele,
cu răcoroase verande spre nord
țâși-o lucarnă fără rost la mansardă.


Totdeauna în umbra
grădinii de pini, întunecata și verdea grădină
uitată, înecată în iarbă,
ocolită de oameni
și bătută de ploi.


De unul singur ocolind
odăi igrasioase, înăbușindu-mă
în tăcerea mucedă,
spartă numai de zgomotul cariilor -
minuscule ființe care,
tot rozând pereții,
peste un veac
ar preface casa-n cenușă.


traducere de Veronica Porumbacu

 
Adăugat de: Redactia (redactialeviathan)

Sufletul meu e o pădure
cu dantele de ramuri,
cu lumini și umbre,
cu zile și seri.


Poteca
taie țesătura pădurii.
Eu însumi, fără glas,
vuiesc ca o inimă -
veghind peste oamenii care
trec prin sufletul meu.

traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de: Redactia (redactialeviathan)