Acasă » Fişiere » Personalităţi » Scriitori

Anna Akhmatova 1889 - 1966
2017-02-02, 6:04 PM
Anna Andreyevna Gorenko -  poetă de origine rusă, ce a scris sub numele de Anna Akhmatova s-a fost născut în apropiere de Odesa, Ukraina, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Saint Petersburg, Rusia.

Ea a scris mai întâi volumele de poezii romantice, Vecher (Seara, 1912) şi Chyotki (Mătanie, 1914), care au câştigat imediat popularitate şi au avut aprecieri critice pozitive
.

La Akhmatova motivul poetic este dragostea, în special cea interzisă şi dragostea tragică.

La maturitate abordează teme civice, patriotice şi religioase cum sunt poemele din volumele  Belaya staya, Podorozhnik ( Pătlagină) şi Anno Domini MCMXXI(1922).


Această diversitate a temelor abordate a fost  interpretată de criticii oficiali ai URSS clasificând-o "burgheză şi aristocrată". Mai mult, pornind de la o poezie unde trata două motive: dragostea şi Dumnezeu, a fost caracterizată ca fiind jumătate călugăriţă şi jumătate prostituată. Executarea în 1921 a fostului său soţ, Gumilyov, acuzat de participarea la o conspiraţie antisovietică a complicat şi mai mult situaţia ei.

Din 1923 ea a intrat într-o perioadã de „umbră” literarã, şi nici un volum al ei nu a mai fost publicat în URSS până în 1940. După acest an câteva din poeziile Annei Ahmatova au fost publicate în revista literară lunară „Zvezda” şi un volum, cu selecţii din poeziile apărute anterior, care, după câteva luni, a fost brusc retras de la vânzare şi din biblioteci.

Cu toate acestea, în Septembrie 1941, în timpul invaziei germane, Akhmatovei i-a fost permis să încurajeze la radio femeile din Leningrad şi St. Petersburg. Apoi fost evacuată la Tashkent, unde ea citea din poeziile sale, inspirate de război, soldaţilor răniţi aflaţi în spital. A și  publicat un număr de poezii inspirate de război într-un volum mic apărut în Tashkent în 1943. La sfârşitul rãzboiului s-a întors la Leningrad, unde poeziile Annei au început să apară în revistele şi ziarele locale.


În August 1946 a fost cu asprime criticată de CC al partidului comunist pentru erotismul și  misticismul din poeziile ei cât și pentru „Indiferența” ei politică și ca urmare, aparatul propagandist au calificat-o drept prostituată - călugăriță și poezia ei permanent criticată negativ.

În 1950 a încercat o împăcare cu partidul, scriind câteva poeme în care îl elogia pe Stalin şi comunismul sovietic, sperând astfel la eliberarea fiului ei, Lev Gumilyov, care a fost arestat în 1949 şi a exilat la Siberia.

După moartea lui Stalin, Akhmatova a fost încet reabilitatã, şi un volum de poezii al ei, incluzând şi unele dintre traducerile ei, au fost publicate în 1958. După 1958 un număr de ediţii ale poeziilor ei, incluzând unele dintre eseurile sclipitoare despre Pushkin, au fost republicate în URSS.


Akhmatova a tradus lucrări superbe ale altor poeţi şi scriitori cum ar fi: Victor Hugo, Rabindranath, Tagore, Giacomo Leopardi, e.t.c.
În 1964, în Italia, i s-a acordat premiul Etna-taormina, ceea ce a însemnat o recunoaştere internaţională a valorii poeziei sale, iar în 1965 a primit titlul de doctor onorific la Oxford University.

După moarte faima ei a continuat să crească…

 
Categorie: Scriitori | Adăugat de: redactialeviathan | Tag-uri: Anna Akhmatova
Vizualizări: 135 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Bibliotecă Texte:
avatar